Apusul se lasă tot mai jos,
Drama își schimbă ritmul
și devine tot mai alertă,
Roșul se îmbolnăvește de singurătate,
într-un desen, pe oglinda suspendată,
Camera devine un buncăr, mascată de Tăcere...
Visele fac schimb de locuri cu Umbrele,
Cuvintele au nevoie de vin, să prindă curaj
pentru a scoate Întunericul din Lumină,
Gloanțele trec prin muzica Lumii,
dată prea încet,
Pietrele funerare dorm printre trandafiri...
Într-un oraș vechi de nisip negru.
18 Martie 2026
Aerul semnează contractul nupțial cu Respirația...
Respirația își face planuri de supraviețuire...
Supraviețuirea este simptomul acceptat de Țipăt...
Țipătul aruncat într-o celulă de criză...
Criză de personalitate în mijlocul verbelor...
Verbe dezbrăcate de sensuri în doi...
Doi care devine monologul unei umbre...
Umbra care se agață de sfârșit.
16 Martie 2026
Iubire cu caimac,
într-o ceașcă crăpată...
Pe masa întâmplării
un Păianjen citește,
cu ochiul drept,
viitorul din trecut —
prin căderea luminii
în palma Tăcerii.
Pe roata olarului,
Lutul — prea rece.
15 Martie 2026
